25 Oct 10

Căsătoriile cu străini ignorate voit de kosovari

Albanezii din Kosovo sunt din ce în ce mai toleranţi faţă de bărbaţii care divorţează pentru a se căsători temporar cu femei din străinătate şi a obţine în felul acesta statutul de rezident în Europa de vest.

de Jeton Musliu
Articol realizat în Pristina, Skenedarj, Belgrad şi Stuttgart

De câte ori merge la culcare, Valbona, 35 ani, [video] din vestul statului Kosovo, îşi priveste fotografia de la nuntă, de acum 13 ani. Alături de ea îşi vede soţul zâmbitor.

Acea clipă este azi doar o amintire. Acum doi ani, soţul ei s-a recăsătorit cu o femeie din Germania. Mamă a patru copii cu vârste între 4 şi 11 ani, Valbona nu numai că a ştiut de planul lui, dar a şi fost de acord.

Pentru că, în ochii familiei ei şi ai comunităţii, Valbona nu este divorţată de fapt. Mulţi albanezi din Kosovo divorţează de comun acord cu nevestele lor şi pleacă în vestul Europei în căutarea unor soţii în stare să le asigure statutul de rezident.

Îşi lasă copiii în Kosovo, astfel încât, în postura de persoane fără obligaţii să se poată recăsători repede. Odată ce obţin rezidenţă permanentă în Germania sau în alte state ale Uniunii Europene, divorţează de cea de-a doua soţie, se întorc la prima şi îşi aduc familiile în occident.

Pentru că există deja o comunitate mare de albanezi, Germania este o destinaţie preferată pentru kosovarii care caută neveste în străinătate, şi, în cele din urmă, un paşaport UE.

Femeile cu care se căsătoresc kosovarii în occident cred că au găsit soţul ideal. Odată ce au obţinut rezidenţa permanentă în ţara gazdă – dupa cinci ani de căsătorie cu un cetăţean german – adesea solicită divorţul.

Valbona este sigură că şi soţul ei va face la el: îşi va lăsa noua soţie peste trei ani şi se va întoarce să o ia din Kosovo, ca să-i ofere ei şi copiilor o viaţă nouă în bogatul occident.

 “’Divorţul’  nu a fost uşor, dar pentru că amândoi ştiam de ce facem asta, a fost cumva mai simplu” explică Valbona, care – în absenţa soţului – locuieşte cu copiii alături de fraţii acestuia. “Este un mare sacrificiu, dar fac asta pentru un viitor mai bun pentru mine şi pentru copii” adaugă ea.

Fără ca soţia din Germania să ştie de existenţa ei, Valbona a petrecut deja o vară în Kosovo cu fostul ei soţ.

Avantajele sunt mai importante decât tabuurile

În trecut, familiile albaneze nu acceptau divorţul cu uşurinţă. Acest lucru este uitat acum, după ce albanezii din Kosovo au descoperit că este util să divorţezi şi să te recăsătoreşti cu străini, pentru a dobândi dreptul de a trăi în vestul Europei.

Sigur că nu orice nevastă străină este acceptabilă. Un al doilea mariaj, cu o persoana care nu este albaneză, este considerat inutil dacă noua nevastă nu este cetăţean al Uniunii Europene. Dar dacă bărbaţii îşi lasă nevestele kosovare  pentru o astfel de persoană, societatea se face că nu vede.

In fiecare lună, fostul soţ al Valbonei trimite bani pentru cei patru copii. Aceşti bani contează foarte mult într-o ţară atât de săracă precum Kosovo, unde 40% din populaţie nu are de lucru şi unde salariul mediu este de doar aproximativ 200 euro.

Kosovarii care trăiesc în vestul Europei trimit anual acasă cam 530 mii de euro. Banii trimişi de ei reprezintă aproximativ 13% din produsul intern brut, potrivit Băncii Centrale din Kosovo.

Sokol Havolli, oficial al băncii, spune că 30% din familiile kosovare primesc regulat bani de la rudele care muncesc în străinătate.

Pe fundalul acestor greutăţi economice, mulţi oamenii ar face orice ca să obţină dreptul de a locui şi munci în Europa de vest.

Este însă dificil să obţii o viză de intrare în UE. Spre deosebire de vecinii lor din Balcani, kosovarii nu se bucură de dreptul de a călători fără viză în spaţiul Schengen. Şi nici nu se întrevede vreo relaxare a regimului vizelor.

Pentru kosovari este aproape imposibil să obţină cetăţenie germană, dacă nu s-au născut acolo, sau dacă nu au ajuns în Germania când erau copii şi  acum învaţă acolo.

Creşterea ratei divorţurilor
In capitala Priştina, oraş cu o populaţie de aproximativ 600 000 de locuitori, statisticile oficiale au înregistrat 127 de divorţuri in 2007. După standardele occidentale numărul nu pare mare, dar pentru kosovari înseamnă foarte mult.  În 2003, autorităţile înregistrau doar 36 de divorţuri.

În paralel cu creşterea numărului de divorţuri, a crescut şi numărul căsătoriilor cu cetăţeni străini, în cea mai mare parte rezidenţi ai unor ţări occidentale. In 2009, autorităţile din Priştina au înregistrat 98 de căsătorii între bărbaţi kosovari şi femei din Europa de vest.

Shefqet Buqaj, [video], oficial al primăriei, admite că are cunoştinţă de cazuri în care bărbaţii kosovari s-au recăsătorit cu prima soţie, după ce au divorţat de cea din Europa de vest.

Autorităţile au o capacitate redusă de a monitoriza motivele care stau la baza căsătoriilor cu străini, admite el. Când bărbaţii kosovari doresc să se recăsătorească cu prima soţie, cei doi declară pur şi simplu că s-au împăcat.

Buqaj susţine însă că autorităţile pun întrebări dacă se îndoiesc în privinţa motivelor din spatele mariajului dintre un kosovar şi o străină.

Într-un astfel de caz care a trezit suspiciuni, un bărbat dorea să se căsătorească cu o femeie cu 15 ani mai mare, îşi aminteşte el.

Astfel de cupluri sunt practic necunoscute în tradiţionalul Kosovo, unde căsătoria cu o femeie mai mare cu 10 ani decât soţul ei încalcă orice tradiţie.

Buqaj spune însă că nu au găsit nici un motiv serios pentru a interzice căsătoria. “Am vorbit cu ei şi am ajuns la concluzia că nu este o căsătorie fictivă”.

Femeile singure din Europa de vest

Sonja, o nemţoaică din Stuttgart, a fost ţinta unui kosovar în căutare de rezidenţă permanentă în Germania.

Trecută puţin de 30 de ani, Sonja s-a măritat cu un albanez din Mitrovica, acum 13 ani.

Pe atunci nu avea de lucru şi se simţea singură; a fost fermecată de bărbatul brunet şi chipeş, cu câţiva ani mai în vârstă decât ea, care a abordat-o într-o cafenenea din Stuttgart

Nu avea habar că acest bărbat pe care îl credea liber, se căsătorise de la vârsta de 18 ani şi obţinuse divorţul înainte de a pleca spre Stuttgart. Şi nici nu ştia că omul se afla în Germania în căutarea unei neveste, din motive care nu aveau nimic comun cu dragostea.

S-au căsătorit curând; Sonja a început să învete albaneza şi a adoptat stilul de viaţă modest al unei neveste casnice din Kosovo, renunţând, de exemplu, să mai iasă cu prietenii la o cafea,.

 “Am devenit mai albaneză decât o albaneză adevărată”, spune ea.

In mod ciudat, soţul Sonjei nu a cerut divorţul după cinci ani. Se pare că, soarta băieţelului pe care îl aveau împreună a complicat situaţia. Înainte de a pleca, soţul Sonjei voia să se asigure că va obţine custodia copilului.

În cele din urmă, au divorţat acum 2 ani, după ce Sonja a fost de acord să lase fostului soţ fiul atunci în vârstă de 8 ani. Fostul soţ s-a recăsătorit cu prima soţie. Acum locuieşte în afara Stuttgart-ului cu ea şi cu copilul Sonjei.

Sonja nu ştie întreaga poveste a mariajului său, dar câţiva albanezi din Kosovo care locuiesc în apropiere cunosc foarte bine secretul fostului ei soţ.

Ea ştie doar că fostul ei soţ s-a recăsătorit cu “o albaneză” care nu avea  niciun fel de acte”. Sonja tot mai crede că s-a căsătorit din dragoste şi nu înţelege ce s-a întâmplat.

Lăsând tradiţia la o parte

Mulţi albanezi din Kosovo susţin aceste căsătorii temporare  cu neveste din străinătate, menite a îmbunătăţi perspectivele semenilor lor.

Valdrin Hoxha, 29 de ani, şomer din Priştina spune că ar face acelaşi lucru dacă ar putea.

 “ Aş explica familiei mele că, după ce aş obţine documentele de cetatean al UE, aş divorţa şi m-aş căsători cu o fată din Kosovo” spune el cu convingere.

Cu ani în urmă, doar infertilitatea era considerată un motiv legitim pentru separarea unui cuplu, spune Hami Veliu, 71 de ani, din Polac, un sat din zona centrală a statului Kosovo.

 “Dacă soţia nu putea avea copii, avea de ales: să divorţeze sau să rămână, ” explică el. “Dar dacă alegea să ramână, trebuia să accepte faptul că soţul avea nevoie de o a doua soţie”.

 “Dacă era de acord cu cea de-a doua soţie, putea să stea în aceeaşi casă şi să rămână capul familiei”, spune el.

 “Astăzi lucrurile stau prost”, spune Veliu referindu-se în continuare la o cunoştinţă. Familia primei neveste l-a obligat s-o aducă în Germania chiar înainte de a divorţa de cea de-a doua soţie.

Mai ştie cazuri similare în care neveste din Kosovo trăiesc în Germania separat de bărbaţii care sunt încă însuraţi cu cea de-a doua nevastă.

“Astfel de situaţii nu au nimic comun cu tradiţia noastră”, se plânge el.       

Veliu spune că, în prezent, a deţine dreptul de rezidenţă în Uniunea Europeană iţi conferă un imens prestigiu in Kosovo. Având astfel de documente, un bărbat de 40 de ani se poate însura cu orice fată din Kosovo, chiar şi cu una cu 20 de ani mai tânără.

 Pentru a-şi găsi o mireasă tânără, astfel de bărbaţi se folosesc adesea de serviciile unui intermediar, sau peţitor al satului.

Smajl Shatraj, 60 din satul Llausha a îndeplinit această funcţie ani de zile.

 “Acum, pentru că cele mai multe fete vor să trăiasca în străinătate, este mult mai uşor să aranjezi o căsătorie când bărbatul are documentele de rezidenţă în UE”, spune el.

În trecut, se alegeau cupluri de vârste apropiate, care păreau că se potrivesc, adaugă el.

Azi, cel mai important lucru este ca viitorul soţ să aibă docu-mentele necesare. “Lasă tradiţia la o parte în faţa interesului” oftează el.

Practic, căsătoriile mixte – în special cele menite a îmbunătăţi perspectivele sociale şi  economice ale bărbaţilor – nu reprezintă o noutate absolută printre kosovari.

Înainte, astfel de căsătorii se încheiau pe teritoriul fostei Iugoslavii. De obicei bărbaţii din Kosovo se căsătoreau cu femei sârbe, pentru ca sârbii erau consideraţi cel mai puternic grup etnic din fosta Iugoslavie.

 “Prin căsătorie se putea dobândi prestigiu social în fosta Iugoslavie” explică Anton Berishaj, profesor de sociologie la Universitatea din Priştina.

Astfel de căsătorii mai erau încheiate şi pentru a dovedi ataşa-mentul faţă de conceptul de Iugoslavie multietnică, nu uită el să adauge. 

Diferenţa semnificativă dintre acele căsătorii şi cele încheiate în prezent, este că, în primul caz, bărbaţii nu aveau nicio motivaţie să divorţeze după o anumită perioadă. Cuplurile rămâneau împreună, locuind adesea în capitala iugoslavă Belgrad.

Unii dintre aceştia, precum Selimii, încă mai sunt împreună. Dacă în anii ’60 şi ’70, o căsătorie albanezo-sârbă reprezenta o mişcare socială avantajoasă, situaţia este total diferită acum, după procla-marea independenţei provinciei Kosovo şi declinul relaţiilor sârbo-albaneze în general.

 “Azi astfel de cupluri sunt stigmatizate”, spune profesorul Nada Raduski de la Centrul de Cercetare Demografică din Belgrad.

 ‘Nu e nici moral, nici corect’

Anton Berishaj, profesor de sociologie la Universtatea din Priştina, condamnă vehement căsătoria bărbaţilor kosovari cu femei din străinătate în scopul obţinerii dreptului de rezidenţă în vest.

 “O căsătorie duplicitară, în care una din părţi nu cunoaste întreaga situaţie, iar familiile pretind că totul este în regulă, nu este nici umană, nici morală, nici corectă” spune el.

Conducătorii principalelor culte religioase, de asemenea, con-damnă vehement această practică.

Cei mai mulţi albanezi din Kosovo sunt musulmani; există însă şi o minoritate catolică. Şi într-un caz, şi în celălalt clericii consideră căsătoria sfântă.

 “Căsătoria este pentru totdeauna, nu are o durată limitată; este eternă”, spune Bedri Syla, un imam din Skendraj, în centrul statului Kosovo.

Imamul consideră că aceste aşa zise ‘divorţuri’, încheiate în principal pentru obţinerea documentelor, sunt o bătaie de joc şi un sacrilegiu.

 “ Sunt jocuri care distrug familia şi moralitatea”, spune el, citând versete din Coran. Astfel de fapte nu pot fi justificate de Islam, în ciuda potenţialelor beneficii, ” adaugă el.

Vederile lui sunt susţinute în totalitate de Don Shan Zefi, preot catolic din Priştina. “Astfel de căsătorii nu sunt acceptabile din punct de vedre moral, psihologic sau legal” spune el.

“Merită sacrificiul”

Cu toate acestea, Agron, 40 de ani [video clip] spune că merită să treci peste morală şi tradiţii ca să îţi îndeplineşti visul European.

Agron, cioplitor de pietre funerare, locuieşte acum cu prima nevastă într-un sat la 30 de km de Stuttgart; el a încheiat divorţul lung si dificil de a doua soţie pentru a se recăsători cu prima soţie din Kosovo.

Agron încearcă să uite faptul că a fost nevoie să-şi lase prima sotie şi cei 3 copii în Kosovo, timp de 5 ani, cât a fost căsătorit cu soţia nemţoaică.

 “Merită sacrificiul atât timp cat nu îţi uiţi prima soţie şi copiii în Kosovo”, susţine el.

 “Pentru mine viaţa aici este ca-n paradis”, spune el despre sătucul german care acum înseamnă pentru el acasă.
Pentru a ajunge într-un astfel de ‘paradis’, Valbona şi cei patru copiii ai ei trebuie să mai aştepte cel puţin 3 ani.

Aşteptând cu nerăbdare noua sa viaţă în străinătate, pentru ea nu contează naţionalitatea actualei neveste a soţului ei atât timp cât, în cele din urmă, ea va ajunge în Occident.

 “ Pur si simplu nu contează pentru mine” spune ea. “Condiţiile economice mizerabile ne-au împins la asta”.

Articolul a fost realizat în cadrului programului the Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, intiţiat de Robert Bosch Stiftung şi ERSTE Foundation, în cooperare cu the Balkan Investigative Reporting Network, BIRN.

Talk about it!

blog comments powered by Disqus
1
lijevo
desno

Headlines