/en/file/show/Fellowship2017/Zdravko Ljubas/care-ro.jpg
28 Dec 17

Accesul interzis: Tații divorțați luptă să-și vadă copiii

 

Tribunalele din Balcani iau de obicei partea mamelor în cazurile de custodie a minorilor. Acum, unii dintre tați luptă împotriva sistemului. Copiii sunt prinși la mijloc.

Zdravko Ljubas Sarajevo, Zagreb, Belgrad

Divorțul era tensionat, însă obiectivele părților erau clare. El voia să capete acces neîngrădit la băiețelul său de doi ani, care locuia împreună cu fosta lui soție, la 10 minute de mers pe jos, în centrul orașului bosniac Zenica. Ea dorea ca tatăl să fie total exclus din viața copilului.

Într-un final, au ajuns, cu reticență, la un compromis: tatăl îl va vedea pe băiat pentru patru ore în fiecare miercuri și două zile pline o dată la două weekenduri.

Însă după puțin timp mama băiatului a început să dea înapoi, potrivit tatălui, care a refuzat să fie numit în acest articol. În ciuda faptului că locuiesc aproape unul de altul, tatăl a trebuit să aștepte adesea săptămâni întregi ca să-și poată vedea copilul.

"Era dificil mai ales când îl duceam înapoi la mama lui ... iar el plângea și spunea: 'Tata, nu pleca'", a povestit tatăl, în vârstă de 35 de ani, care este fără slujbă. "Apoi, acum două luni, ea a început să-l învețe ce să facă".

Bărbatul a folosit un telefon mobil ca să înregistreze un video în care băiețelul său apare șezând pe o tricicletă de plastic, cu un zâmbet pe față, spunând, cu voce cântată: "Nu vreau să merg la tati, nu vreau să merg la tati".

În clip, tatăl se aude întrebând: "Cine ți-a zis să spui asta?"

"Mama mi-a zis", răspunde băiețelul.

În opinia sa, era un caz clasic de sindrom al părintelui răutăcios, un model de comportament descris de psihologi, în care unul dintre părinți încearcă să întoarcă un copil împotriva celuilalt, după o despărțire ostilă.

Mama nu a putut fi contactată pentru a oferi propria ei versiune asupra faptelor.

Într-o țară în care tribunalele de familie nu recunosc opțiunea custodiei comune a minorilor, tatăl spune că încearcă să-i convingă pe asistenții sociali să intervină pentru a-i asigura accesul la copil — însă adaugă că lucrul de care are nevoie în primul rând este o soluție legală.

"Ceea ce doresc cel mai mult este custodie egală sau comună, ca în occident, însă acest lucru nu se poate întâmpla decât dacă se schimbă sistemul", a spus el. Acum încerc să obțin cât de mult timp pot și aș fi extrem de fericit dacă aș obține să-mi petrec toate weekendurile alături de fiul meu".

“Au plecat fără avertisment, fără vreo explicație sau vreun mesaj sau altceva”

- Samir, care spune că nu și-a văzut de cinci ani fiul și fiica

Bărbatul este unul dintre miile de tați din Bosnia și din țările învecinate despre care organizațiile pentru drepturile omului spun că li se interzice accesul la o parte importantă din viețile copiilor lor după despărțiri dure.

Mamele capătă de obicei custodie unică aproape din oficiu, spun activiștii, avocații și experții în creșterea copiilor, care dau vina pe faptul că în mod tradițional femeile sunt văzute ca fiind mai potrivite pentru a avea grijă de copii. Ei adaugă că serviciile sociale sunt adesea lipsite de resursele necesare pentru a cerceta temeinic circumstanțele în fiecare caz în parte.

Însă unii tați luptă pentru schimbarea situației, argumentând că custodia unică le dăunează copiilor și încalcă drepturile recunoscute de legea europeană și convențiile internaționale.

"Pentru mine, singurul lucru acceptabil este să continui să lupt, să aflu unde sunt și să-i găsesc cumva pe copii și să-i contactez", a spus Samir, un bărbat din Sarajevo care a cerut să fie identificat numai prin prenume.

Samir nu și-a văzut de cinci ani băiatul în vârstă de 13 ani și fata, care are opt ani.

După ce a divorțat, în 2009, el spune că fosta soție a început să-l împiedice să-și vadă fiul în condițiile aprobate de tribunal: pentru două ore în timpul săptămânii și câte un weekend întreg o dată la două săptămâni.

Nimic nu fusese stabilit în cazul fiicei sale, având în vedere vârsta ei de atunci; tribunalele din Bosnia arbitrează în privința drepturilor parentale numai în cazul copiilor care au peste trei ani.

[Fosta soție] găsea întotdeauna un motiv, spunând că băiatul avea teme, era 'bolnav' sau n-avea timp, pentru că se juca", a spus el. "Apoi a început să spună că el nu vrea să mă vadă, dar niciodată n-am fost sigur că acest lucru era adevărat, pentru că trebuia să mă bazez doar pe cuvântul ei".

Apoi, într-o zi de mai, în 2012, Samir a sunat la ușa apartamentului fostei sale soții. Nimeni nu a răspuns. A sunat la poliție, care a descoperit că proprietatea fusese eliberată.

În cele din urmă a aflat că fosta soție îi dusese pe copii, pe ascuns, în Suedia, unde avea cetățenie, căpătată cu ani în urmă, când locuise acolo ca refugiat bosniac în timpul conflictului din 1992-1995. "Era de parcă ar fi dispărut pur și simplu".

 
Un tată și fiul său pozează în fața aparatului foto în timp ce se ocupă de un grătar. Ca și imaginea de deasupra, această fotografie a făcut parte dintr-o expoziție și o campanie organizate de organizația umanitară Care International pentru a-i încuraja pe tații bosniaci să-și asume mai activ rolul de părinți. Foto: Care International

Fără custodie comună

În Bosnia, o țară cu o puternică tradiție machistă, nu este o surpriză că asistenții sociali îi consideră pe mulți tați ca fiind nepotriviți pentru rolul de părinte. Agenția pentru Egalitatea Sexelor din țară a estimat în 2015 că una din cinci familii se confruntau cu violența domestică. În majoritatea cazurilor, agresorii sunt bărbații.

Însă psihologii spun că unele centre de asistență socială nu s-au adaptat schimbărilor dintr-o societate în care tot mai mulți bărbați desfid stereotipurile machiste și își asumă îngrijirea copiilor.

Oricât de mari ar fi schimbările din societate, tații sunt în mod copleșitor cei care pierd custodia copiilor la proces, potrivit datelor de la birourile de statistică ale celor două entități etnice din Bosnia, Federația Musulmano-Croată a Bosniei și Herțegovinei și Republika Srpska, dominată de sârbi.

În ambele entități, în 2016, mamele au primit custodie în 77 la sută din divorțurile cuplurilor cu copii.

Majoriatea acestor decizii au fost luate de tribunalele de familie la sfatul asistenților sociali care îi intervievează pe părinți și ocazional recomandă testări psihologice.

În șase la sută dintre divorțurile care implică și copii, părinții s-au înțeles neoficial să împartă custodia, conform datelor birourilor de statistică.

 
Click to enlarge

Spre deosebire de multe alte țări europene, codul bosniac al familiei nu recunoaște în mod formal custodia comună, care ar permite mamelor și taților să împartă răspunderea creșterii copiilor și a deciziilor parentale.

"Când vine vorba de custodia comună, aș fi foarte precaută", a spus Aleksandra Marin-Diklic, șefa departamentului pentru protecția drepturilor copiilor de la oficiul ombudsmanului pentru drepturile omului din Bosnia.

"Noi nu avem o poziție în mod particular, însă, ca instituție, dacă ne-am implica în această chestiune, cu siguranță am cere opinia universitarilor, a profesioniștilor care practică dreptul familiei și cu siguranță a celor direct implicați în munca cu oamenii, și anume personalul de la centrele de asistență socială".

“Un copil are nevoie și de mamă și de tată”

- Psihologul Gordana Buljan Flander, expert în psihologia copiilor

Psihologii specializați în psihologia copiilor spun că, deși autoritățile acționează probabil cu intenții bune, ele sunt uneori prost informate atunci când decid ceea ce este mai bine pentru copii.

"Unii 'experți' mă întreabă dacă este bine ca un copil să aibă două familii, pentru că ei cred că un copil ar trebui să aibă doar o singură familie ca bază de pornire în explorarea lumii", a spus Gordana Buljan Flander, psiholog și director al unei clinici pentru îngrijirea copiilor din Zagreb, care susține adesea prelegeri în Sarajevo.

"Este în interesul copilului ca, după ce părinții decid să divorțeze, să aibă, cât mai mult posibil, în măsură egală, pe cât posibil, ambii părinți, chiar dacă aceștia nu sunt perfecți. Dacă vorbim despre drepturile copilului, copilul are dreptul la familie. Dacă vorbim despre nevoile copilului, copilul are nevoie și de mamă și de tată".

Jasna Bajraktarevic, un cunoscut psiholog din Sarajevo, a fost de acord.

“Copiii au nevoie de ambii părinți, absolut", a spus ea. "N-ar trebui să ne gândim la ceea ce pot face tații sau ceea ce pot face mamele, ci [la faptul că], cu siguranță, copiii au nevoie de ambii părinți, indiferent dacă aceștia compun o familie sau sunt divorțați".

 
Aleksandra Marin-Diklic, șefa drepturilor copiilor din cadrul oficiului ombudsmanului din Bosnia, este așezată la biroul său, lângă două afișe pe care scrie "Noi luăm decizii în interesul copiilor" și "Eu am drepturi". Foto: Zdravko Ljubas

‘Copiii suferă cel mai mult’

În 1993, Bosnia a ratificat Convenția ONU pentru Drepturile Copilului, care stipulează că copiii ai căror părinți nu sunt împreună au dreptul să rămână în contact cu ambii părinți, cu excepția cazului în care acest lucru le-ar putea dăuna.

Adunarea parlamentară a Consilului Europei, care are în vizor drepturile omului și statul de drept în cele 47 state membre, între care și Bosnia, a adoptat în 2015 o rezoluție privind drepturile taților.

Rezoluția 2079 cere țărilor să garanteze "fiecărui părinte dreptul de a fi informat și de a avea un cuvânt de spus în deciziile importante care afectează viața și dezvoltarea copilului său, în interesul copilului".

De asemenea, documentul cere statelor semnatare să "introducă în legile proprii principiul rezidenței comune în urma unei separări" și să "respecte dreptul copiilor de a fi auziți în toate chestiunile care îi afectează".

Bărbatul din Zenica ce se luptă să poată petrece mai mult timp cu fiul său a spus că astfel de instrumente internaționale n-au reușit să schimbe atitudinea asistenților sociali atunci când și-a expus argumentele în favoarea custodiei comună.

“Am argumentat că aceasta este practica uzuală în statele europene normale, care iau în serios drepturile omului", a spus el. "M-au oprit imediat, spunându-mi că ar fi imposibil, așa că asta a fost".

“M-au oprit imediat, spunându-mi că ar fi imposibil”

- Un tată bosniac care se luptă să poată petrece mai mult timp alături de fiul său

Întrebat dacă asistenții sociali au tendința să avantajeze mamele în disputele pentru custodie, Adnan Podzo, director al Centrului Cantonal de Protecție Socială din Sarajevo, a răspuns simplu: "Decizia de acordare a custodiei este luată de tribunal, pe baza recomandărilor Centrului de Protecție Socială".

În 2016, departamentul pentru protecția drepturilor copiilor din cadrul oficiului ombudsmanului din Bosnia a primit 139 de plângeri, majoritatea referitoare la divorțuri aprige, potrivit celui mai recent raport anual al ombudsmanului.

Multe dintre acestea îi acuză pe asistenții sociali că sunt părtinitori, că întârzie prea mult deciziile sau că nu iau în considerare circumstanțele specifice fiecărui caz în parte, potrivit șefei de departament Marin-Diklic.

"În majoritatea cazurilor, drepturile copiilor sunt încălcate de către părinți, dar și prin încetineala și ineficiența sistemului", a spus ea. "Într-un final, întotdeauna copiii suferă cel mai mult".

Dublu standard

Tații exprimă resentimente similare și în alte republici din fosta Iugoslavie, care împărătșesc o limbă și cultură similare: Croația, Muntenegru și Serbia.

În Croația, cel mai nou membru al UE, codul familiei permite custodia comună — însă tribunalele încă au tendința să favorizeze mamele, care primesc adesea custodie unică.

Între noiembrie 2013 și noiembrie 2014, cea mai recentă perioadă pentru care există date disponibile, 86 la sută dintre copiii din Croația ai căror părinți au divorțat au fost încredințați mamei, potrivit biroului de stat pentru statistică.

Numai cu puțin peste trei la sută au fost încredințați ambilor părinți.

"Experiența mea cu serviciul de protecție socială și cu tribunalele [din Croația] este una pe care n-aș dori-o nici celui mai mare dușman al meu", a spus Oliver Canic, fondator al unei organizații a taților din Zagreb numită Asociația pentru Drepturi Parentale Egale.

Canic a spus că dublul standard domină deciziile de acordare a custodiei.

“Dacă tații au slujbă, sunt adesea considerați prea ocupați ca să aibă grijă de copii", a spus el. "Dacă sunt șomeri, nu sunt priviți ca aducători de venit stabil".

În același timp, mamele cu slujbă nu sunt penalizate, de multe ori, iar cele care sunt șomere se consideră că au mult timp la dispoziție pentru a se ocupa de copii, a spus el.

În codul familiei existent, custodia comună este posibilă doar dacă ambii părinți sunt de acord. Asociația pentru Drepturi Parentale Egale propune ca legislația să se schimbe, astfel încât tribunalele să poată să acorde custodie comună pe baza unei cereri formulate de un singur părinte.

“N-aș dori-o nici celui mai mare dușman al meu”

- Oliver Canic, fondator al Asociației pentru Drepturi Parentale Egale, despre experiența sa cu asistenții sociali

Psiho-sociologul Bruno Simlesa a spus că problema vine din atitudinile adânc înrădăcinate privind rolurile celor două sexe.

"Opinia majoritară în Croația, dar și în alte țări din această regiune, este că îngrijirea copiilor este un lucru nebărbătesc", a spus el. "Oamenii consideră că bărbații adevărați nu merg la spectatolele școlare ale copilului lor. Bărbații adevărați câștigă bani și își disciplinează copiii atunci când e nevoie".

 
Dejan Visekruna, fondator al asociației Tata, se uită peste o serie de documente la biroul său din Belgrad. Pe masa lui se află un set de recomandări de 468 de pagini pentru reformarea codului familiei din Serbia. Foto: Zdravko Ljubas

Modelul scandinav

În Muntenegru, copiii au fost încredințați mamei în 80 la sută din cazurile de divorț în 2016, potrivit datelor de la biroul de statistică. În comparație, aproximativ șapte la sută au fost încredințați tatălui și un procent similar au primit custodie comună, pe care legea muntenegreană o permite.

Codul familiei din Serbia recunoaște la rândul său custodia comună, însă tribunalele o acordă foarte rar.

Serbia nu deține o sursă centrală de date privind cazurile de divorț, însă un studiu privind deciziile judecătorești efectuat de o organizație din Belgrad pentru drepturile taților, numită Tata, indică faptul că mamele primesc custodia în până la 95 la sută din divorțurile cu scântei.

"Ca societate, noi pur și simplu credem că mama este părintele însărcinat cu creșterea copiilor", a spus fondatorul Tata, Dejan Visekruna, adăugând că majoritatea oamenilor consideră că rolul taților se reduce la a petrece un anumit timp cu copiii și la plata pensiei alimentare.

La biroul Tata din centrul Belgradului, telefonul lui Visekruna’s suna întruna. Tații telefonau pentru a primi sfaturi juridice, pentru a stabili audiențe sau pur și simplu pentru a-și descărca frustrarea.

Visekruna, un fost medic în vârstă de 45 de ani care are experiența luptei pentru custodia propriului său fiu, îi liniștea și le oferea sfaturi practice. Pe biroul său se afla o cană cu numele copiilor pentru care se luptă tații din organizația Tata.

Lucrând cu avocați, Tata a formulat un set de 468 de pagini de recomandări pentru reformarea codului sârb al familiei, care includ modalități de a face procesul de acordare a custodiei mai eficient și echitabil.

 
Jovan, Sara, Nikola, Ivana, Goran, Filip, Marija... Numle copiilor implicați în dispute de custodie sunt inscripționate pe o cană din biroul organizației Tata din Belgrad. Foto: Zdravko Ljubas

“În Scandinavia există o abordare diferită", a spus el. "Sistemul de bază de acolo este ca copiii să stea o săptămână cu mama, o săptămână cu tatăl ... Suedezii au început asta în anii 80, prin emanciparea femeilor în societate.

La un moment dat, odată cu dezvoltarea noțiunilor privind rolurile celor două sexe, au hotărât că toată lumea trebuie să fie egală, așa că au pus pe picior de egalitate bărbații și femeile în divorțuri, dându-le aceleași drepturi și obligații, chiar și în privința custodiei copiilor”.

Bosnia nu are o organizație a taților precum Tata, din Belgrad, sau Asociația pentru Drepturi Parentale Egale, din Zagreb.

Ceea ce înseamnă că lui Samir, a cărui fostă soție i-a dus copiii în Suedia, îi lipsește sprijinul și este nevoit să se resemneze cu ideea unei vieți trăite departe de fiul și fiica sa.

"Îmi iubesc copiii indiferent că ei sunt cu mama lor sau cu mine", a spus el. "Le doresc tot ce-i mai bun, ca orice părinte, însă faptul că ei nu sunt alături de mine nu este decizia mea".

Zdravko Ljubas lucrează ca jurnalist în Sarajevo și este corespondent al Deutsche Welle. Acest articol a fost realizat în cadrul Balkan Fellowship for Journalistic Excellence, proiect desfășurat cu sprijinul Fundației ERSTE și al Fundațiilor pentru o Societate Deschisă, în cooperare cu Balkan Investigative Reporting Network.